Pentru noi
doi
fiecare stație de metrou
are câte un trup
ascuns ori
câte o scară por-to-ca-li-e,
o femeie cu flori
ori câte un polițist
cu câine lup
ori o statuie fără mâini uneori,
doar
în cazul acuzativ al iubirilor noastre
conjugate spre Gara de Nord
într-o îmbrățișare
subterestră a oțelului
cu oțelul.

electric
totul se închide într-un tablou sofisticat:
noi doi,
peronul următor
și
spatele gol al acestui animal jumătate din sticlă
pe care îl călărim,
pe care îl că-lă-rim.