Fulgere pe cer și-n inima mea
Nu uita mă lupt cu singurătatea ta
Să câștig odată, să fi a mea.
Fulgere pe cer și gânduri reci.
Fericirea e un lucru mărunt,
Pentru mine e un mormânt.
O dată intrat în pământ,
Lumea se lasă dusă de vânt.
Stau să plâng...dar,
Mă gândesc că lacrimile-mi zboară...
Și se pierd în vânt.
Afară e soare,
Eu sunt cu gandu la ploaie.
Gândurile-mi sunt gata de-ngropare,
Le îngrop sub pământ la distanță mare,
Să nu-mi iasă,după ce liniștea se așterne,
ÃŽn cale...
Vremea mea s-a dus...
Aprind o țigare
Și fumul roz mi te arată-n cale.
Te apropii încet și eu alerg spre tine,
Dar mă-mpiedic și-n brațe n-are cine să mă prindă...
Tu ești departe,cad,mă lovesc
Și te pierd...
Fumul de țigare se pierde printre nori...
Þigarea e pe jos făcută scrum lângă o piatră,
Unde se mai află și o furnică moartă.