Joaca în cinci tablou-universuri cu Soarele și Luna

(se dedică Mariei-Uca Iov)


1.
Ea se dăruiește Soarelui noapte de noapte,
El, ziua, sub Lună prosternat la fel stau
îngenuncheați, cu dosul despicând întunericul
dintre constelații și obrajii între brațe
pe podea, precum două triunghiuri isoscele.

2.
Când plesnește coaja nopții, sub nas ascuțit
ține el Soarele-n repaus, fixând între coate luna;
buzele rotujindu-și, ea șterge de praf emisfera
nordică a Selenei, și proptește pe Phoebus în vârful
degetelor împreunate dintr-un impuls evlavios.

3.
Între ei aștrii îndrăgostiți par două cronometre
montate pe aceeași cutie de lemn. În răstimpuri,
Globul terestru e o grădină: jumătate din
crepuscul înmugurită, iar partea cealaltă –
luminoasă și stearpă, fotografie alb-negru.

4.
Apoi, când își văd uluiți podoabele desfrunzite,
protestează non-violent cu câte o mână în șold,el -
mâna dreaptă,cea stânga – ea,de parcă își negociază
despărțirea. Fac schimb de corpuri cerești, cum doi
bătrâni și-ar dărui unul altuia clasoare cu timbre vechi.

5.
În final, el recită un amplu poem despre Lună, și ea
declamă lunga poveste a Soarelui, astru perisabil.
Băgând de seamă că sunt primordiali, pufnesc în
râs, lasă jucăriile pe covorul negru al pajiștii
și se întind fericiți cu burțile spre cerul ca o roată.