un ritm bătut de zdrențe fluturânde
zăcea îmbibat de ceață

iar el privea o imagine decupată
din hublouri
pe o piele goală de miros de levănțică
într-o oră ce nu contenea să crească
cu fidelitatea unui copil orfan

singura lui iertare venise în liniște,
curgând ca o ploaie torențială
obsedată de galben