Avand oaresce probleme de corazon, Tzutzu, un tanar imberb, inalt, slab, elegant, cu parul gelat, cu pantofi ascutiti , pantalon in carouri de catifea si tricou mulat peste care poarta sacou verde de catifea, ca de neaos hobbit irlandez, se intalneste cu vechiul sau prieten din copilarie, Levi, in barul Pelicanul de Aur, un local cam ocolit de lumea buna, dar loc destul de bun pentru legat prietesuguri si cardasii, si cum nu se poate mai bun pentru ca tot omul ce vroieste sa se dedea scaderilor lumesti, sa o poata face in compania unei prezente delicate, vesele si lacome la singurul fel de mancare ce se serveste in Pelicanul de Aur: fasolea frecata cu ceapa si carnat bine prajit.
In incapere, mult fum, datorita unei proaste ventilatii, cu toate ca petrecerea de cu noapte se terminase de mai bine de doua ceasuri, iar in bar, in afara de chelnerul chinuit si obosit, ce completa absent integrame la tejghea, Levi, si o dama fina, retrasa intr-un colt, ce statea in fata unui pahar si care ba parca chicotea, ba parca plangea, vadind oarescare dispozitie etilica, nu mai era nimeni.
Levi era imbracat ovreieste, dupa moda sefardina, purta pe cap chiar si o kipa, facuta la comanda, impodobita cu margele, cu toate ca nimeni din Comnunitatea evreiasca a orasului nu vroia sa il recunoasca drept evreu. Se spune ca isi falsificase acte de stare civila ca sa isi arate descendenta dintr-un anumit Weiss, mort in lagare, cu copiii si cu nepotii lui cu tot , dar ce lasase o cladire situata chiar in centrul orasului , unde lucrase batranul ca spiter. Data fiind aceasta poveste, lui Levi i se spunea si Anastasia, dar pe ascuns, ca Levi era cam suparacios la caracter. Prea putin conta ca batranul Weiss era de moda askenaze, Levi se imbraca intotdeauna ca un sefard, ba cand i se reprosa acest lucru, zicea ca e bine ca isi are radacina in neamul batranului Weiss, dar tot mai bine e sa mearga pana la radacina cea dintai, la parintele Abraham.
Levi era avocat si astrolog, si poate Comunitatea il respingea fara drept de apel, tocmai pentru aceasta din urma indeletnicire, atat de infierata de legea lui Moshe.
Cei doi isi desfac bratele, unul in intampinarea celuilalt, se imbratiseaza, se saruta pe amandoi obrajii, si se aseaza la masa.
L (vorbind intotdeauna cu accentul ovreiesc cantat prelung, din perioada interbelica din Podisul Barladului): Dragul meu, scumpul prieten, cat ma bucur eu ca te vad pe tine ...
T (intrand peste vorbele lui L, cu o vorba aspra, repezita si iritata): Scumpule, scumpule, am necaz!
L:Dar ce necaz poate sa aiba un om asa de bun ca tine, asa de bun si de destoinic, ca Faraon insusi ar fi alungat in in pustiul Sudanului pe Iosif, fiul lui Iacob ca sa il puna pe unul ca tine drept sfetnic al lui...
T (agitat si oarecum repezit): Liutza, nu stiu daca ma iubeste. Liutza mea. Tu stii cati bani am stricat eu ca sa o fac sa fie a mea. Am purtat-o la restaurante, i-am luat luat pantofi cu toc inalt si ciorapi de dama. Nu pot sa o pierd la cate finate am spart eu cu ea. Tu stii dragul meu Levi, ca eu sunt patimas, eu, daca ma lasa, eu ma spanzur! Chiar asa, ma spanzur, ca am stricat atatia bani, si pentru ce?!
L: (ca ars) Stai omule! Stai! Tu nu stii ca tot ce e atarnat pe lemn e blestemat!? Daca e sa faci tu una ca asta ( incepe sa se smiorcaia), mai bine ia somnifere, multe somnifere, un pumn, ba doi, ca sa mori curat si linistit ca un copias in patutzul sau...
T: Care va sa zica asa prieten imi esti tu, te pomeni ca m-ai da mortii numai ca sa imi mostenesti pantofii...
L ( in soapta, dar apasat): Taci, taci! Nu mai vorbi de mosteniri, stii tu cum e lumea, rea si barfitoare... (apoi mai tare si parca mai sigur pe el, ca inviorat de necazul aproapelui) Te rog dragule, hai chiar linisteste-te, intra-ti in fire! Hai sa vedem, poate ca e Saturn de vina, stii cum e cu Saturn, daca nu e Jupiter pe-acolo ca sa-l imblanzeasca, hehe..
T: Ba pe mine sa ma lasi cu stelele, ca nu is baba proasta ca sa ma prostesti tu pe mine si sa imi iei leutii...
L: Ce leuti prostule, ce leuti, ca data trecuta ti-am platit eu coniacul, ce leuti?! Dar lasa, stii ca sunt cu dare la inima cand e cu prietenii buni...am sa te ajut, am sa te ajut cu sfat , ca nu degeaba is avocat...
T: Ia zi!
L: Te duci chiar azi la ea
T: Cu flori
L: Mai, lasa-ma sa vorbesc, ce te bagi cand gandesc, parca esti in carciuma la bere, asa vorbesti! Fara flori! Fetele din ziua de azi nu mai gusta siroparia.
T: Asa...
L: Ma mutulica ma, stii care e baiul tau?
T( scurt ): Sa ai grija cum vorbesti!
L: Mutulica, tu trebuie sa ii areti la femeie ca esti barbat, nu muiere! Te invat eu cum!
T:Ia zi, zi!
L: Te duci chiar azi la ea, suni la usa, dar insistent, nu odata ca musafiri, daca trebuie bati si cu pumnul. Vai iesi uimita in halat! Atunci, nici nu o lasi sa spuna o vorba ca tu ii si tragi o palma, iara pana sa se dezmeticeasca o saruti si incepi sa plangi, asta cu plansul stiu ca nu iti va fi greu!
T:Cum?
L: O prinzi deindata de umeri salbatic si o impingi in casa. Mergeti in bucatarie, ea nu va zice nimic de uimire, te pui pe scaun, da nu ca omul la masa, ci cu pieptul rezemat de spatar, calarind scaunul. Ea abia acum, ca o muiere ce este, va incepe sa planga!
T: Si....?!
L: Cum si multulica? Ce si? Si ii ceri explicatii, dar dur, fara lacrimi, fara tremor in glas!
T: Explicatii pentru ce?
L: Cum pentru ce? Nu conteaza pentru ce ma , explicatii, asta e important, sa ii ceri explicatii! Fii barbat ma, fii barbat, ca de nu te joaca muierea, mai ceva ca Izevel pe bietul Ahab!
T( supus): daca tu zici...
L: Iaca, eu zic! Asa sa faci, si de nu are sa te iubeasca Liutza ta mai cu foc decat pana acum, sa nu imi mai spui niciodata tu mie jidov!
T: Asa am sa fac, asa am sa fac, ca tu esti prietenul meu, asa am sa fac!
L: (strigand catre chelner, mai tare decat ar fi trebuit pentru a fi auzit): Coniac, adu coniac!