cum înviorezi gândurile multe din ele tocate
piețe multicolore grămezi
zăpușeala unui veac tulbure hămesit
hărțuit de penurii
pentru mine planeta rămâne încă
un glob de raze în grația soarelui
dac-am privi necuprinsul mai des
am fi mai îngândurați
ar sucomba speța războinicului
am cultiva plantații cu fosfor
înțelepciunea umană
s-ar perfecționa din nebănuite perspective
cad pe gânduri
scriu scrisori cu nemiluita ca-n secolul 18
ce poate fi mai frumos
nu mă strivesc fumul praful benzina automobilul
cariera de piatră
căci ne ignorăm reciproc
mă las rănită de întâmplări de duzină
sunt vălurită de lacrimi
sufletul râul învolburat nu-ncape-ntr-o pagină
n-am nici-o strategie față de ravagiile
sufletești
ele țintesc în plin
străzile inimii vai
cunosc deci asemenea accidente
cerul bleu impassible à l'infini
mă obișnuiește cu hrana atâtor contraste
cu lumea întoarsă pe dos
zboară-ncet neatent avioanele-i negre
explodându-mi în tâmple
cad în nisipul gândului rece
prizoniera acestui act de damnare sticlos