Pentru o stare numai
am trecut prin mine,
poetic,
(.........................)
cu un ochi critic, suspect.

eu deghizat în mine
alandala,
introspect,
aproape hmmmmm,
uhuhu,
ihihi
cumva,
și
îmi strigam sângele
și-l numeam Sângele Meu,
(pe numele mic)
și ne tutuiam (în fond ne eram reciproc).
uneori el îmi era un colț de lună,
un lapte roșu,
clipit aproape de inimă,
supt,
surd,
mut și eu îi eram uneori inorog
sau vultur
în funcție de nevoie,
zbor
sau alergare uneori
(trebuie să recunosc
nu i-am fost niciodată mare,
nu a simțit niciodată sângele meu
nevoia de înot, de spălare) .

în fond ne suntem unul altuia indispensabili
pentru o vreme.

uneori eu am nevoie de vin,
de femei,
de o felie de unt,
și el se transformă în toate astea.

parcă îl vad,
parca mă vad.

ne confundam uneori cu vinul amândoi
el beat,
eu beat,
eu fără cuvinte,
el fără cuvinte,
eu înspre aer,
el înspre carne,
întorși cumva unul în altul
ca un război mondial, încă valabil
și
nu ne mai suportăm uneori
reciproc.


și el mă întreabă
"știi dar inima ta pot s-o port?"

evident nu, îi răspund trufaș,
eu îmi port inima cu un ton mai sus decât ai putea
vreodată tu să o porți
și să nu închizi ușa,
simt că mă sufoc
și depun armele
și semnez pace
eu capitulez,
el capitulează,
eu el,
el eu.