Știai, că și furnicile suferă?
sinistra natură a avut grijă să
creeze suferința uniform proporționată,
cu mărimea și puterea de percepție,
dar numai noi știm să o mințim
și s-o ocolim.
De obicei mergem pe principiul caprei vecinului,
apoi vedem ce ne mai rămâne și tragem concluzii,
de multe ori pripite dar concluzii.

Sublimă durere, ofrandă sădești
pe trupul de piatră din oase lumești,
cenușă pe umeri arunci ne-ncetat
în templul tăcerii mă duci supărat.
Din vise frumoase, coșmaruri răsar,
din zilele dulci, doar nopți de amar
afundă-mi ființa în lacul de foc
că-s plin de durere și fără noroc.