Voaluri de ploi înnoadă lumina
În orbirea sunetului de secetă, prins
În pâclă de amintiri.
Susură frânturi de izovoare
Încrustate în tremoloul opalescent,
Fuioare de raze-și înfig degetele
În crupa pâmânului cotorsionat de verde.

Timpul își agață muchiile în solipsismul
Norilor strânși în palma vântului mat ;
Frâmântându-se, își zdrelește simțurile
ÃŽn voaluri de ploi.
-Valsează în unde cadranele crăpate
De picurii zidiți în curgerea eternităilor uitate-

Oamenii își lipesc privirile de noțiunile prinse
ÃŽn limbul voalurilor de ploi,
Căzând în solilocul neputințelor umane;
Din degete le răsar coji de atingeri,
Iar ochii își usucă retina pe
Picăturile înfipte în cădere.

Voaluri de ploi ard lumina
În sunet de picături oarbe,
Seacă timpul de secunde,
Putrezind nostalgiile în trupurile
Frânte de eterna viața.
………………………….
-Dumnezeu se ascunde-n tăuri ,
Ciuruit de atâtea ploi.-