sunt un cârlionț deghizat
în bărbat
dragostea mea plutitoare
se farmecă de fiecare alunecare a privirii peste formele fecunde
le-aș dori pe toate unde naiba să le caut să le găsesc să le mituiesc
cu atenția urduroasă și vorbele prefabricate
în uzina mea de șabloane moștenite nemijlocit de la artiștii vorbelor mărunte
muzele mele pietrifică numai uitările
întrebările
mi le pictez doar la ciorbe cârnați și pâinea ruptă dintre firimituri în felii
sunt onduleul trăirilor mai puțin vii dar îndelung consacrate
drumurile mi-s oploșite sub asfalturi netede creponate ca o floare îmbățoșată-n hârtie
mi-aș pune pe cap o tichie dacă
ochii tăi m-ar înălța cu un pas
sunt un cârlionț și așa am rămas