Este cutiuța mică,
Ce-apăsând pe un buton,
Ne coboară, ne ridică
Între cer și babilon,

Posedând, amestecate
Vertical în drumul ei,
Iz de crătiți afumate
Și parfumuri de doi lei,

Este zona de intrigă,
Doar trecându-i printre uși,
Cănd mizeria obligă
Să se umble cu mănuși,

Este cerul unde Luna,
Soarele, n-au luminat,
Dar sunt înjurate, numa’,
Când e becu-“mprumutat”,

E momentu,-ntre etaje,
Când dușmanii fac popas,
Și sunt, fără de tapaje,
Obligați să-și sufle-n nas,

Iar cucoanele făloase,
Cum a zis și-Aristotel (!)
Vor s-ajungă mai frumoase
Regulându-se nițel…..

Este un măgar ce cară,
Făr’ să uite în cruciș
La vreun domn sau pierde vară
Ce nu i-a lăsat bacșiș,

Cară-n deal, cară la vale
Bătrânește,-așa la trap,
Scârțâind, lovit de șale
Dar nu ia măcar un hap….

Nici nu știe ce-i hodina,
Zi si noapte-mpovărat,
Când nu s-a plătit lumina
Mai răsuflă ușurat,

Cărămizi, televizoare,
Câte-un frigider frumos,
Nu mai zic de pensionare
Ce se freacă-n sus și-n jos,

Câte o sufragerie,
Veche, noua, cu gândaci,
Că-i divorț, că-i cununie,
Liftul e băgat în draci,

Și-i atâta nepăsare,
Nimenea, dacă se strică,
Grija liftului n-o are,
Ocupați de politică,

Să-l mai ungă, peticească,
Să-l mai gâdile ușor,
Mult mai simplu-i să găsească
Þapu’ ăla din popor,

Că-n momentul când se strică
Se dezlănțuie infernul,
Sar cu toții, urlă, țipă :
Trebuie schimbat…guvernul !

Valeriu Cercel