Nimic deosebit
cu orașele noastre
aceleași măști cu
zâmbete false
trase de sfori
peste umerii
unei dimineți muribunde
pompează'n plămâni
radioactivitate
made în Cernobâl
pășim
peste trotuare
pătate cu vomă
ne-alungă o aroma contrafăcută
de țuică
și schelălăitul trist
al câinilor vagabonzi
se linge până la piatră
te iubesc
sună atât de
patetic
iubim animalic
orașele trase la indigo
au gust de lapte degresat
măștile râd haotic
cineva nevăzut
ne strigă pe nume
deschide geamuri sparte
unde nimeni nu vede
nimeni nu aude
golul iubirii zilei rupte dintr-un calendar