Nu, nu sunt poet. Și nici artist.
Citești asta, dar nu eu am scris, ci cineva trist.
A scris-o un copil de care am uitat.
Cineva cu suflet pur si nevinovat.

Nu scriu poezi. Scriu gânduri si frământări.
Scriu vise si speranțe, suferințe și iubiri.
Scriu de dragul copilului care a uitat sa fie copil.
De dragul celui din cărucior cu aceeași privire care i-o port.

Am fost cândva o stea. Am ajuns materie vie pe acest glob de tăcere..
Materie efemeră cu gânduri ascunse într-o sticlă de bere.
Și tu îmi spui că am în mine ceva special?
Nu am. Apreciez dar am dat greș într-un moment crucial.

Sunt un simplu pion pe imensa tablă de sah a universului.
Doar un aer cald cu fiori reci ce trece pe lângă tine,
Și dispare în umbra nopților umede și fine.
Mă întorc printre versurile cântecului...
Unde ne-am întâlnit.