Nu credeam să-nvăț
a muri vreodată,
nu credeam să mă zarzăre
să mă piază de mugure
înlăuntru de roată.
Nu credeam să mă stele,
nu credeam
să mănânc din vițele
ram cu umbră și geam
să mă eu
nu credeam
și să mie
redă-mă
nu credeam nici atâta.
Nu credeam, nu credeam.
Ce nu credeai?
m-a întrebat urâta, trista
lăsare de braț, peste nouri
ca gândirea unui împărat poet.
Nu credeam să-nvăț
a muri vreodată
dar nici să mă nasc
nu credeam a mă naște vreodată.