Mi-am închis gândurile
într-o lehamite imensă.
Picioarele s-au tocit,
cuvintele s-au coșcovit
iar eu dialoghez
cu guguștiucii din cimitir.
.........................................
Mi-e dor de metafora
unei zile de vară
vrăjită de copilăria pădurii.
* * *