Sunetul ploii din mijlocul nopții încântă urechea adâncită în întuneric.
Valsuri nebune coboară izbind brutal pământul
Și vise albastre se împletesc în jurul nebuniei naturale.
Pe întuneric, în patul sumbru, se răscolește trupul agitat din visul morții vii;
Cu-o groază nevăzută deschide ochii verzi
Și inspirând aerul uscat din camera rotundă,
Se uită la fantoma amuțită dintr-un colț.