M-am îndrăgostit de ea,
de felul ei și de cum arăta.
Ce trup? Și în suflet ce oglindire.
Aceeași clădire, ...
dar două facultăți diferite.
Totul însă o făcea să merite.
Când ești student la inginerie,
o fată frumoasă nu e o bizarerie.
Vezi cum e tratată, ... ca o bijuterie.
Ea însă părea: serioasă,
misterioasă,
vanitoasă,
orgolioasă,
belicoasă,
alunecoasă,
primejdioasă,
mofturoasă,
pretențioasă
și foarte, foarte capricioasă.
Dar niciodată o ființă plicticoasă.
Și într-adevăr reprezenta pentru mine o ispită.
Dar deja era târziu, inima-mi era topită.
Simțeam ceva în interiorul meu cum se palpită
și întreaga mea viață, cum mi se agită.
Vedeam imaginea ei ...
de a mea retină, cum îmi e lipită.
Eram în pragul agoniei.
Veneam la ora de informatică
doar ca să o văd pe ea.
Și luam o figură de a dreptul patetică,
când ea de la cursuri mai lipsea.
Deși atmosfera la curs,
nu era una tocmai fantastică.
Eu veneam pentru a vedea acea făptură,
realmente erotică.
Acei ochi dulci,
cu o privire hoțomană și simpatică.
Ce ticăitul inimii mi l-au mărit.
Și-n al meu suflet, amorul pentru ea s-a cuibărit.
Ce bine însă, că orgoliu nu mi s-a fript sau opărit.
De asemenea nu pot să uit, când la mine ea privii.
Cu toate acestea, ochii îmi sunt încă vii,
îmi strălucesc de fericire și au încă acel licărit.
Și inima în piept îmi tresărea.
Cu putere ea zvâcnea.
Când la mine se mai uita.
Sau uneori mă mai privea.
Cu o privire hoață și copilăroasă.
Ce deseori părea ștearsă, dar foarte languroasă