În orice instituție
există un lingău.
Trăiește lingăul
și nu-i merge rău.
Iar tinerii noștri,
cu ochii la el-
să se-ncăputeze,
ar face la fel.
La-ncrederea șefului
ei cată cu jind...
Când șeful e om
nu-l câștigi lingușind!
De pildă,
deschide-i tu ușa,
dar parcă
e veche metoda,
nici nu te remarcă;
va fi energie-n zadar consumată-
v-a crede
c-o faci
fiind pe statul de plată.
Sau iată
și altă
prostească metodă:
ca șefilor tăi
să le-nchini
câte-o odă.
Ei pot
să se supere chiar:
"cum se poate
că-n secția voastră-i tot festivitate?"
Lingușește-așadar
mai dibaci,
cu finețe!
Dar de unde
finețe
la prima junețe?
De-asta, vezi,
eu vă vin
cu acest ajutor:
"Manual
pentru tânărul
lingușitor".
Să zicem că
șeful
un raport o să ție-
expune
comori
de birocrație!
O oră, ba două,
și iar dă să-nceapă
ducându-și
la gură
paharul cu apă,
când
șeful se-aude
deodată strigat:
"Raportul
e timpul
a fi limitat!"
Ridică-atunci glasul
cu vuiet,
ca marea,
și cheamă "la ordine"...
toată-adunarea.
"Raportul?
E-un astru prin bezne-nălțat.
Eu cer
să continue,
fără timp limitat!"
Fii sigur-
cu-așa înțelepte cuvinte,
la șefi te remarci,
te țin minte.
Sau:
șeful tău are
vreo mică lucrare.
Grăbește,
citește-i-o
fără suflare.
Și dă-ți ochișorii
apoi
peste cap
și behăie dulce
spre el,
ca un țap:
"Citeam expozeul...
Roman e!
Sadea.
Să scrieți și versuri
eu cred
c-ați putea!
Dar cum?
"Anti-Duhring"
nu-i de
dumneavoastră?
Nici ea
nu-i o carte
prea proastă".
Fii sigur,
asemenea vorbe cântându-i,
și șeful
la fel te notează,
la rându-i.
Iar de-l vezi
că se plimbă
beat criță,
în mașina poporului,
lângă el cu-o fetiță,
prevenind calomnii,
tu-n gazetă să scrii:
"Sânt... economii...
și economii!
Ce-i aia
economie?
La dracu`!
Dar cine susține?
Păi, bine,
voi pe jos ați vrea șeful să vină, săracu`,
târând după sine
servietele pline?"
Pe scenele vieții
așa
vei urca,
iar cei ce notează
te-or aprecia.
Dar când
lingușirea
nu-i a voastră chemare
și glasul
nu-și pune
căluș păcătos
și nu ocoliți
ce-i nerușinare-
atunci procedați
nu așa,
ci pe dos!