Lacrima se stinge încet
Am încetat să te mai aștept
M-am oprit din zbor
La al șaptelea nor...
***
...secunda s-a oprit să viseze
acum mă reculeg în versuri albe
Iar dincolo de perdele
Se vede marea...

E candid orizontul acela
Făcut din nisip amestecat cu spumă,
Îl aștept să mă invite
Să facem castele împodobite cu scoici.

Un pescăruș țipând
Mi-a zburat ideea de poezie...
Acum se strigă, totul se strigă
Și poezia se strigă
Nimeni nu mai șoptește...

Fantasme albe, iluzii
Vise contorsionând întrebări
Irump din timp în timp:
Nu mai sunt Eu, copiii mi-au luat locul.