Timpul meu
Curge încet
Atât de încet
Încât al aud parcă
Șoptindu-mi
Cuvinte dulci
La ureche...

Mă întreb atunci
La cât să-mi fi crescut
Glicemia?!

E ceva normal,
Atât de normal
Încât mă plictisesc parcă
Și să mă mai întreb...
cât e ceasul,
E mereu la fel,
Doar momentul
E Altul.
Dacă ar fi invers,
Ar fi dezastru:
Ceasul să se schimbe mereu
Momentul unic-ce haos!

Nu ne-am mai regăsi
ÃŽn amintirile noastre
Date mereu cu câte un ceas
ÃŽnapoi!