Micul șoricel, Codiță,
E abia la grădiniță.

Ieri, era cam supărat,
Că-un motan l-a alergat

Și era mai-mai să-l prindă,
De nu se-ascundea în tindă.

Șoricelul s-a gândit
Cât ar fi de fericit,

De i-ar crește aripioare,
Pentru a putea să zboare.

Ar fi încântat nespus,
I-ar privi pe toți de sus,

Ar fura, din zbor, brânzica
Și ar umili pisica.

Nu s-ar teme de capcane
Și s-ar ține de șicane.

*

Astăzi, când, la grădiniță,
A fost întrebat Codiță

Ce vrea să devină-n viață,
A făcut un pas în față:

"M-am gândit ce-o să mă fac:
Vreau să fiu... un liliac!"