nu pot uita de câte ori m-ai ucis
mi-ai țintuit brațele de capul patului
și m-ai împușcat în stomac
apoi ai fugit în curte să îneci țipetele
în ploaia instantanee

mai târziu
am reînviat odată cu mirosul de cafea
din cana ta favorită, bone china
singura cană ce a emigrat cu tine
din Europa

după atâta vreme
m-am obișnuit cu cenușa adâncită în piele
și vederea de sus a capului tău
chiar ți-am iertat greșelile, lipsa de credință
stângăciile și limitele nedepășite

dar nu pot înțelege
de ce mă tragi de picioare înapoi pe pământ
de fiecare dată
spunând că această transfigurare a mea
i s-a întâmplat lui Isus, numai o dată

iar mie mi se va întâmpla iar
și iar