Oameni din lumea-ntreagă
vor să se distingă
să fie diverși, însemnați
care mai de care să-nvingă.

Își pun numere la porți
schimbă culori, le înșiră
sau cu lanțuri ce-atârnă
și pe jos se deșiră.

Își fac găuri în nas
le ascund chiar sub limbă;
se întrec prin nărav
ori îl scot și îl plimbă.

Sapă adânc în destin
lasă urme-n grădină
ca și cârtița cu pungă
ce înoată în mină.

Ei au multe idei
și le pun în valoare
se deschid fără chei
și se-aprind la culoare.

Dar de ce mă întreb
nu-i de-ajuns a mea față
că sunt om pe pământ
și mai am și mustață?