Mi-am bătut în buze pionezele dinților
și sânii au răsunat zaruri peste jocul târziu.
Patineurii au zgâriat viața din vine
și sângele, parașută închisă,
și-a strigat imnul său în curcubee;
ai așteptat prăvălirile în abis
precum obloanele privirilor tale ascunse,
în holdele covoarelor semănate pe divan
ți-am spălat torsul în luminișul aleilor
și însetat am pipăit oaza pentru cămilele din noi.

Þi-am strigat numele prin toți porii,
și decolorat a fost răspunsul închistat în fulgi,
am zguduit clopotele obiectelor din casă,
am mușcat pereții, teracota sufletului,
și așternut podea pentru picioare am răvășit gândul.

Cu mâinile lipite de înălțimi te cutremuri,
în priviri se văd ascunse prosternările,
cu trupul îmbrăcat în speteaza monahilor din gene,
picioarele tale, fixativ al pietrelor.

Clopotul lipește mărci în auzul sculptat în noi;
ferestrele își desfac bordura lipita pe buze
și bumerang, alama desface cuferele
și acoperă trupul și funda.
Pe treptele din față băieții din mine s-au spânzurat de șira spinării.

Pe tinichelele acoperișului tău, am căzut cu ploaia din glas
picături, caravanele, au supt apoi frigul
și lipit cu capul, eșafod pe zăbrele,
am prins în dinți îmbrăcămintea sifonoforă
și-am desfăcut nasturii
precum vinele.