Îmi voi coase pantaloni negri, numaidecât,
din catifeaua vocii mele, - se poate.
Și o bluză galbenă din trei arșini de-asfințit.
Pe bulevardul Nevski, pe dungile-i netede,
voi hoinări cu pas de Don-Juan și fante.

Pământul las` să țipe, băbindu-se în tihnă,
"Tu te duci să slujești primăverile verzi!"
Îi voi arunca soarelui, obraznic râzând larg:
"Pe netezișul asfaltului mi-i bine să graseiez!"

Au nu din motivul ca cerul e albastru, o!
iar planeta mi-i iubită în această festivă curățare,
eu vă dăruiesc versuri, vesele, ca bi-ba-bo
și încă ascuțite și inutile, ca periuțele de dinți
și, ca periuțele de dinți, ascuțite, fără căutare?!

Femeilor care-mi iubiți carnea, și tu,
fetișcană ce mă privești ca pe un frate,
aruncați cu zâmbetul în mine, poetul, -
în loc de flori le voi coasă pe bluza-mi de fante!

(1914)




* din volumul "Eu și Napoleon"; Editura Ideea Europeană; București; 2008