" În negrul nopții
Cu liniștea adâncă, ce zace moale, caldă,
O țigară neaprinsă-ntre buze -
Așteptând focul ce-o va consuma, ucide;
Cafeaua și paharul cu apă rece...
ÃŽmi dreg vocea
Ca și cum m-aș așterne la povești.
Și într-un fel, asta și fac,
Doar că le scriu.

*

Pufăi din țigară,
Inima-mi bate molcom
Și nu știu de ce
Ochii-mi sunt la un pas
Să se umple de lacrimi.
Poate pentru că-s în viață, acum.
E noapte târziu sau
Dimineața devreme
Și moartea va fi desenat deja un X
ÃŽn dreptul numelui meu
Și nu pot câteodată
Să nu mă gândesc
La toate acele lucruri de lângă noi
Pe care niciodată, se pare
Că nu le putem vedea.

*

Febra scrisului
Mă apucă, pe neașteptate.
Când și când,
Întotdeauna prea puțin...
Dau glas gândurilor,
Și cad mai apoi în reverii adânci
Legate de rosturi și sensuri neștiute,
Cauze și efecte,
Înlănțuiri, dezbateri interioare
Și așa mai departe...

*

Citesc și scriu.
Când nu citesc, scriu;
Când scriu, nu citesc.
Orice altceva fac, cumva
Mă aduce înapoi
La citit, scris, citit, scris...
-mi-nchid ochii pentru-o scurtă vreme
Și mă reapuc de scris
Obsedat; e obsedant, cumva insinuant,
Intens, abia oprindu-mă
Să-mi relaxez degetele-nțepenite.
Când obosesc să scriu, citesc și invers.
Noaptea e prietena mea
Și liniștea, asemenea.
O pace relativă, de scurtă durată.

*

Obsedant...

*

Pasiuni nenumărate
Mi-au purtat pașii
ÃŽn lumi ciudate, ale mele, minunate.
Obsesii vechi
Din vechiuri eu-ri,
Cărămizi fărâmate acum
ÃŽn praf, la baza prezentului;
Munți de istorie
(Planeta se-nvârte încă nebună-n spațiu),
Arbori genealogici
Cu frunze și ramuri căzute, moarte
-n cimitire dărâmate,
Uitate-n cele din urmă
De cei vii și
Viermii așteaptă
Alte și alte contingente proaspete
De morți proaspeți ce fost-au vii
Cu doar o clipă-n urmă.
Și poate de aceea
Mâna nu vrea să se oprească
Și scrie urât și grăbit...
Viermii-și freacă mânuțele inexistente
Cu încântare de dimineață de Crăciun.

*

Nu spun nimic,
Îmi dreg vocea doar, tăcut
Și mai scriu puțin.
Am să recitesc, iar și iar
Și aste rânduri, și altele
Scrise cândva sau de o clipă-ncolo.

*

Universuri se intersectează
Unele cu altele, realități la fel
Împreună cu irealități și
Virtualul e real - granițe încălcate-acum.

*

M-apropii de sfârșit
Ceea ce deja e un lucru trist.
Da, nimica nu durează,
Iar câteodată asta e un lucru bun.
Sau, poate, la urma urmei,
Și sfârșitul e un lucru bun -
Și nu din cauza începutului ce urmează -
Pentru că, am învățat cu toții
Lecția Nemuritorului
ÃŽntr-o lume de muritori.
Pace deci, la sfârșit,
Dar, până atunci
Obsedanta luptă cu tine însuți
Poate să continue.
Merită, zic eu. "

EtienneNoir, 15 Noiembrie 2007