SCRISOARE SIMBOL


Pădure dragă
Și mai mult decât atât,
Cât de deasă ești la poale
Ca să stau sub tine? Cât,
Ca să nu privesc în vale
Sau spre trupul tău bătrân?
Câtă vreme fruntea-ți lată
Dă iluzii de stăpân?
Cât de aspră și de-nceată
Þi-e chemarea uneori,
Că ne trebuie o viață
Și-un descălecat de zori
Să-ți cunoaștem a ta față
Mai curată ca argintul?
Cât de creață ți-e privirea,
Cât de dulce ți-e cuvântul
Când ne spui, în toată firea,
Rostul lumii cum să fie?
Cât din umbra care-o scuturi
Ca să-ntorci planeta vie
Este hrană cu implanturi,
Dar din sfânta-ți omenie?
Cât din mândra ta coroană
E lumină ce ne-o-mpături
Într-o nesfârșită goană?