Mă simt atât de imperfectă, fiecare părticică a corpului meu
absoarbe profund sunetul defect al vieții.
Tresar la fiecare clipă a trecerii mele în altă stare . . .
Timpul mă transformă într-un criminal al propriile-mi gânduri
și mă întreb cine e nedreaptă ? Viața sau eu, pentru că nu " trec " peste nedreptate . . .

Simt încontinuu, simt toate nimicurile și toate defectele care-mi fac viața . . . viață imperfectă
și care mă târăsc în adâncul prăpastiei din sufletul meu.
Nu pot și nu vreau să mai suport oameni perfecți în jurul meu,
pentru că mă provoacă să simt durerea imperfecțiunii . . .

Nu pot să mai trăiesc, decât negându-mi existența
și nu am voie să mă simt triumfătoare . . .
Sunt tot ce nu trebuie să fiu ! Dar totuși exist . . .