În acest început de septembrie
Cu zilele de culoarea bucuriei,
Fiecare fărâmă de soare mă mângâie.
Amiază. Pe poarta școlii țâșnesc în iureș
Zburdalnici iezi
Copii cu șorțulețe și funte,
În priviri rouă
Și pe fiecare deget
Degetar de cerneală(monorimă albastră).
Vârstă de aur
Muguri de aur.
În poartă, mame. Inima căuș plin de nădejdi
Și tone nerăbdare.
(Unde, unde să comande o pereche ciuboțele
De șapte poști? Să-l vadă mama mai repede mare...)

Ca dintr-o țară a arhivelor,
Fără voie, amintiri se adună.
Acele zile de demult
Crengilor de trandafiri le asemui:
Pline-s de flori și de ghimpi,
Medalii din culori și pete
De melodii și urlete.
La naiba, cumplită ciupercă a morții!
Vreau zborul săgeată al ciocârliei.

Azi ca și ieri
Femeia iubită are gura pe măsura sărutului,
Zâmbet al vieții din care sorbi,
Dar mereu însetat rămâi.
Bucle de lumină
Ieri bucle de culoarea și aroma stafidelor
Din valurile anilor imaculată spumă.
ÃŽntr-un septembrie era:
O labă uriașă, motorizată
Porni să gâtuie Lumea;
Înnegrea vioreaua văzduhului
Seca răcoarea din păduri
Ucidea, batjocorea, ucidea
Vântul purta miros grețos de carne arsă.

În acest început de septembrie,
Cu recoltă proaspătă și neastâmpărată
Þâșnind pe poarta școlii
Cum aÈ™ uita alt septembrie,
Al ultimelei tale dimineți
Iulius Fucik
Și mărturisirea călătorind dincolo de
orizontul ștreangului:

"Oameni, eu v-am iubit!"
Și porunca ultimei tale clipe:
"Vegheați!"


* Culoarea timpului (1948-1965)