O, somn! Tu, nopții umezi, calme, fiul
blajin! Tu, celor lâncezi alinare,
tu, ce dai dulce relelor uitare,
când ne apasă viața cu pustiul!

O, zboară către sufletu-mi ce știu-l,
de multă vreme, tihnă cum nu are
și peste-aceste stinse mădulare,
aripilor le-așterne cenușiul!

Pe unde-i liniștea fugind de soare
și visele ce-n roiul lor fugarnic
te urmăresc mereu șovăitoare?

Vai, somn și umbre reci! Vă chem zadarnic,
prin vorba mea în van ispititoare,
nopți aspre și cumplite, pat amarnic!

(Traducere C.D. Zeletin, Humanitas 2008)

O Sonno! o della queta umida ombrosa
notte placido figlio! o de' mortali
egri conforto, oblio dolce de' mali
sì gravi, ond'è la vita aspra e noiosa!

Soccorri al core omai, che langue, e posa
non ave; e queste membra stanche e frali
solleva: a me ten vola, o Sonno! e l'ali
tue brune sovra me distendi e posa.

Ov'è 'l silenzio che'l dì fugge e il lume?
E i lievi sogni che con non secure
vestigia di seguirti han per costume?

Lasso! che invan te chiamo; e queste oscure
e gelide ombre invan lusingo: o piume
d'asprezza colme! o notti acerbe e dure!