vreau să știu acum
de simt ceva
sau simt nimic
vreau să știu
de mai îs ceva
sau sunt nimic…

vreau să plec cu vânturile-n sus
vreau să înot cu mările departe
du-mă dorule în sus
și lasă-mă acolo,
lasă-mă-n văzduh
unde nu e nimeni…

ia-mă cerule de pe-acest pământ
du-mă unde totu-i lin
și ființa moarte n-are,
du-mă tu pe mine acolo
ca să-ți cânt în zori de zi
versuri încurcate
de dor îngreunate,
du-mă dorule departe
unde nimeni-n lume nu e

cerule, dragule
vreau să-ți cer acuma
mâna fiicei tale
vreau cu luna să mă-nsor
și-n stele să fac amor
să-mi fie soarele cumnat
și norii neamuri toți,
du-mă cerule de aici
și da-mă fiicei tale
iți promit solemn aici
că n-am să-i fur lumina
și-n brațe am s-o țin
pe pământu-ți lin să-i curgă
razele ce m-au vrăjit
de mii de seri încoace…

du-mă cerule la ea
și nu mă lăsa
du-mă cerule la ea
nu mă mai lăsa
du-mă cerule la ea
du-mă chiar acuma
de soție am s-o iau
și nepoți ție iți dau,
cerule, să-mi fii tu tată
mii de ani de acum 'ncolo
de m-ai duce tu la ea
de soție să îmi fie
prin văzduh mi-aș duce fii
și prin nori i-aș învăța
tot ce ții amar sub tine
pe pământ și prin văzduh

cerule, cerule
dă-mi copila s-o iubesc
să-mi plimb doru-n buza ei
să-i simt raza-n ochii mei
du-mă cerule de aici
și nu mă lăsa
du-mă cerule la ea
să mă-nsor cu ea