îți simt plăcerea
în suspansul ce-l creezi
între recile inspirări
și umedele expirări,
transpiră tu acuma
și fă-mi cearceaful
ca pământul după ploaia grea,
împreună să ne facem apă
să lăsăm deșerturile
să plutească-n seara asta în gol;
e prima noapte, e prima dată
e-ntâia oară
când în brate goală mi te-ntinzi
ți-am dat până și-o cheie
și cu ea m-ai scos afară
din sicriul meu
de foi croit...
îți ating ușor buzele
să-ți iau, ce pe ele se așterne ...
sângele doar vreau să-l iau,
că te-am mușcat prea tare
când în spate
carnea mi-o tăiai;
mă vad topit în tine
și tu ai inceput să mă respiri
nu mai am nimic pe lume
nu mai am nici trup nici sânge,
sunt cu totu-n tine acum
și zbor în centrul galaxiei
îți mănânc din palmă stele
beau din ochii tăi planete
nu mai stiu ce-i bun sau rău
ce-i lichid, solid sau gaz
sunt în toate, sunt nimic
ești la fel și tu ca mine
stai în mine, stai pe mine
te mai muți pe lângă mine
și din mine tu nu ieși
înfiptă-n carne-mi ești...
îmi mănânci credințele
îmi suspini dorințele
scormonești în mine totul
și din praful infernal
mă tragi și mai adânc în tine,
curg lacrimile în ochii tăi
și de-i durere sau extaz
nu mai știu acum a spune
o fi chin, o fi placere
oi fi înger oi fi demon ?
ești tu mândră sau nebună
nu mai știu nimic pe lume
că-n tine-mi pierd totul
ah, și cum simt acuma pe sfârșite
viața ce în tine crește
și apoi descrește
saltă-n pași urași și mici
mi te plângi și mi te lauzi
e un haos groaznic tare,
nu mai suntem unul, doi sau trei
noi, deloc nu mai suntem
ci-n mii ne-mprăștiem
și nimic noi ne prefacem
și din el
ne naștem toții
în toiul dragostei cerești