mereu mă trezesc obosit
somnul ăsta lung îmi dă dureri de cap
nopțile scârțâie în nările osoase simt
miros de stejar
și
rugină
satinul ce mă-nconjoară e rece,
murdar.
și totuși timpul a trecut peste noi


uneori colegii de pământ cântă
din fluierele picioarelor
și
schelete putrezite

pesemne că eternitatea e prea scurtă pentru ei

*
apoi în fiecare zi de piatră
de fiecare dată când vine unul nou
pe toți i-apucă bâțu
și
prin orbitele mucegăite toți
dar toți vor să-și joace moartea
cu tipul cel nou

ironic,
toți sunt fericiți când plouă cu
dăștia noi