Durerile vor sa vorbeasca si se ascund
Cu priviri amortite spre Cer
Planse de soapta lacrimelor tulburi
Al cantecului fara cuvinte
Si fara tamaduire ,
Lecuit de ganduri nascute in freamatul
Bocetului bland
Susurat de ranile uitate de tine Mama
Inca de atunci de cand ai plecat in pretutindeni
Lasandu-ne pe toti orfani de zambetul tau ,
De privirea ta ,
De mangaierea ta ,
De soapta ta ,
De povata ta
Uitandu-ti in vesnicii zambetul si privirea
In freamat de codru zbuciumat de soapta-ti dulce
Inghitita de murmurul izvorului ascuns in ochii nostri
Ce cersesc cu privirea povata ta
In rasarit si apus de Soare
Ce zilnic ne fura durerile
Dar nu si privirile , care fara sa dorim
Te cauta neputincios peste tot .