un copil tace
un copil îmi umblă prin vene

într-o zi ca oricare alta se va opri în inimă

atunci voi pleca

din umerii deveniți rădăcini de copac
voi crește ochi printre crengi
privind astfel cu fiecare mormânt
înspre tine

copilul meu neîmbrăcat în haină lumească

ce strigăt se zbate ca un plâns
lângă umbra trecerii tale
ce frântură de cer
ninge pași albi
prin neant

când așteptarea mă va ține captivă într-o matrice
așează-te în inimă

copilul meu neîmbrăcat în haină lumească

e singurul loc din care te mai pot naște