Toamnă amară, rătăcită
În liniștea de afară.
Lacrimi căzute-n călimară,
Pătând luna stelară.
Tabloul de toamnă înfioară,
Cu zgomotele de afară.
Toamna, frunzele cad,
Apoi se usucă și ard.
Toamna-i numai fum și scrum,
Copaci triști, la margini de drum.
Anotimpul toamna, duce lipsă de parfum,
Având și în ploapele noastre de plumb,
Specificul ei scrum, fumegând...
Vise arzând, lacrimi vaporizând...