REGINA NOPÞII


Elevată și-ngâmfată și de noi toți absorbită
Trece mireasma ei pe niște străzi obișnuite.
Care mai de care în drumul lor
Se oferă să-și arunce haina spre a-i fi strivită
Și ea și orgoliul, în mersul neîntrerupt al ei.
Refuză evident în public orice fel de avansuri
Chiar dacă-și înrădăcinează în propria-i grădină
Sentimentele.
Și pentru că observă cel mai bine cât de repede
Trece timpul,
Acceptă oferte de la mai mulți: constructori, ingineri, arhitecți,
Iar nu zidari și nici dulgheri nici vopsitori și nici maiștri
Ca să-i ridice zid în jurul proprie-i grădini.
și… totul e frumos până când
Vine un turist rupe floarea din grădină
Și o ia cu el în străinătate drept amintire.

Dar curtea cu tot ce e în ea,
Cui rămâne???