era odată un savant care voia
să prindă ultima suflare a muribunzilor într-un clopot de sticlă
încercând să cloneze vânare de vânt
ca și cum aburului întemnițat aveau să-i dea primele petale roșii
ar fi vrut toate acele globuri adunate
să le conecteze de coloana lui cu miliarde de volți
de parcă ar fi urlat
acum e crăciunul!
eu sunt bradul pe care îl așteptați cu toții!
eu sunt!

casa aceea trăiește
prin pereții ei vița-de-vie sălbăticită își lasă ofrandă seva
dupa anotimpul de penitență din fața ușii
iată și iedera care crește pe ferestre când pleci
eu sunt omul-păianjen din geam care-ți face cu mâna

eu sunt foarfecul care educa bonsaii
eu sunt bastonul jobenul pelerina
eu sunt magul care îți desenează un triunghi pe frunte
sunt poate ultima frontieră ultimul oraș ultima stradă
ochiul de mercur uscat aparent pe asfalt
eu sunt cel care ar putea deschide oricând
ușa aceasta înaltă cu albul scorojit
năpădită de tentacule vegetale
când această casă va muri
va mirosi a fân proaspăt cosit

de fapt eu sunt cel care nu are nevoie de nimeni
nici nu aștept să mă arunce cineva în ocean
sar singur și mă scufund până-n vatra satului cotorca
lângă mine delfinii răstoarnă mămăliga
ne hrănim cu icre de fluturi
de fapt sunt a doua striație de umbră
cei mai mulți dintre noi au trei ochi
doi verzi
și
unul căprui
pace vouă

eu sunt