Merg pe stradă, mă uit pe cer și meditez,
Tu mă tragi de mână, zici să nu mai visez,
Luna amară mă îmbie, îmi captează atenția,
Mă tragi de mână brusc și-mi schimbi intenția,
Dar ai uitat de mult, de mult stelele mă strigă
Sunt chemat, iar trupu-mi începe să se încingă.

Ți-e frică dar nu ști nici tu cu ce te lupți,
Ești prea ocupată cu acești oameni corupți
Mă uiți în ceață, mă pierd în orizontul meu,
M-aduci rar înapoi, așa s-a întâmplat mereu;
Dacă te-ai uita pentru o clipă sus ai înțelege
Și orice s-ar întâmpla lângă mine ai merge.


Mă vei uita ușor, ești ocupată, privești înainte,
Dar mă gândesc mereu, cine o să te mai alinte?
Va trebui să iau o decizie, ceva în mine mă arde
Dacă nu te văd o clipă, lumea-n cap îmi cade;
Nu mai fac ce mi-e scris și o să alerg pe-ntuneric
Ș-am să vă demonstrez că nu pățesc nimic.

..................................................

De la zi la zi, mă înalț tot mai mult spre cer
Dar ele nu știu, că eu n-am ce să le ofer;
Scara pe care urc, devine tot mai fragilă
Iar această lume a devenit tot mai senilă,
De trei zile am plecat și ei deja m-au uitat
Doar tu, te mai gândești la a mea ființă...
Te uiți spre cer, pentru un semn de biruință.