degetele răsfiră ritmuri
salturi gândite miraculos
pe trambulină crize de timp
urnind roaba vânjoasă-n care
bărbatul, copilul, piureul, rufe-n
clădirea acelorași palme subțiri
animă carpeta iluziei:"să trăim, să
plutim, cozonacii vin ei, cum nu vin ?!"
înc-un ciorap de îmbrăcat
laptele dă și el în foc
copilul nu-l trezi prea brutal
să-i pară de zahăr căminul nr.53
ghetuțele, sacoșa cu cărți, bluzița
șifonată, fierul de călcat iar stricat
ce poticnit mi-e destinul
mai ales diminețile-n clipe de-asalt
mestecându-mă precum caii asudați
din mâna stăpânului fânul