Câte-am făcut Eu ție poporule streine!...
- Din ceruri coborât-am din milă pentru tine
poporule ateu,
și M-am făcut Lumină la cei fără vedere,
toiag de sprijin celor ce nu aveau putere
și mângâiere-acelor ce-s fără mângâiere
poporul Meu.

Am dăruit viață la cei morti în păcate
la cei loviți de soartă le-am împărțit dreptate
când sufereau din greu,
am potolit durerea în inima streină,
am alinat amarul la cel care suspină;
la mulți am dat vorbire, la orbi am dat lumină,
poporul Meu...

Cu ce-Mi plătești tu însă tot ce-am făcut Eu ție
popor robit de patimi, de hule și beție
strein de Dumnezeu?
Mă răstignesc cu ură cei vindecați de Mine,
Îmi împletesc pe frunte cununi de mărăcine,
Îmi dați venin când setea aștept să Mi se-aline
poporul Meu.

De douăzeci de veacuri la Golgota pe Cruce
Eu sânger și acuma cum sângeram atunce
și singur stau mereu
văzând cum piere turma aceea pentru care
am suferit pe lume durerile amare,
cum împietrirea voastră vă duce la pierzare
poporul Meu.

Popor fără lumină, poporule streine
străin de Jertfa-Mi Sfântă și despărțit de Mine,
pe calea celui rău,
tu-Mi zici că Eu sunt astăzi în cerul fericirii
când sunt mereu acolo pe Crucea pătimirii
îndurerata Jertfă uitată a iubirii,
poporul Meu.

De ce-Mi ziceți voi oare că sunt în cer, când iată
Eu tot așa gem încă pe Crucea-nsângerată
purtând păcatul greu,
purtând mai grea povara păcatelor nespuse
și neascultarea voastră și ura care nu se
mai satură de sânge și relele aduse
poporul Meu...

La Mine ce puțină iubire astăzi suie
răspuns la harul Crucii ce picură din cuie
de mii de ani mereu,
Căci pentru-atâția oameni ce mor pe veci în rele
zadarnice sunt Jertfa și lacrimile Mele,
veți suferi o mai mare osândă pentru ele
poporul Meu...

O, vino azi la Mine poporul Meu sărmane
cu-a tale multe lipsuri,
cu-a tale multe rane
ce sângeră din greu
doresc să-ți iau povara, doresc să-ți dau lumină,
doresc s-ai părtășie cu slava Mea divină
și nu-i o altă jertfă să spele-a voastră vină
poporul Meu...