Admir imperfectiunea exteriorului tau
Si ma gandesc…
Daca cu stiloul meu din lemn de sicriu
Ti-as sectiona trupul conturat de markerul cu varf uscat
Dar dulcea ta lacrima m-a reinviat
Cum as putea sa te ranesc?
Si ma gandesc….
Tu iubit-o care m-ai injumatatit cu pumnalul ce-l porti ..
In pieptul sfasaiat pe care adormeam noaptea…
Ascunzandu-ma de metalicul sunet al intunericului….
Si inca pot..
Sa-ti ating aura cea pura..sa-ti simt liniile trupului incordat
Indraznesc sa iti gust sufletul ..sal palpez cu mana
Dar stiu…
Ca ai disparut de mult dar totusi..
Te vad noaptea in calatoriile mele astrale…
Cu acelas chip tanar..privindu-ma sfios
Imi trage spiritul ancora de otel,ma zbat,plang ,zbier si lovesc
Stafiile ma impung cu suliti de plumb..
Ma biciuieste un vant rece..
Imi joaca vie carnea pe bratele ranite..
Dar eu pot…
Sa stau cu gandul la tine,cu gandul la zidul ce l-am construit
Cand tu erai visul meu alb…
Si acum…
Las dare de sange pe plaja cu nisipuri negre
Si pasii mi rapeste marea de oase
Ma intorc in lumea mea..in care as vrea sa vi..
Dar dragostea ta a fost ca un vierme…a intrat in inima mea…si a gaurit-o
Uite unde esti acum..intr-o intruchipare a iadului..
Locul sufletelor ratacite..sa zaci in moarte eterna
In haosul primordial…infinita singuratate..
Te vizitez ,calatoresc prin lumi fluide si transfigurari ale timpului..
Sa te vad….sa iti aud bataile inimii insangerate de lamele timpului
Iti aud sangele cum curge prin venele subtiri…pe care demonii le folosesc ca paie…
Din plamanii tai donatori de oxigen..inundati acum de fum sufocant
Din parul tau in care inotam plangand…acum au ramas numai sarme din cupru
Doar ochii..sunt lafel..poarte mea spre fericirea unui veac fara tine..
Separati suntem ..
Eu in raiul pictat de tine..printre copacii violeti ma infruct cu viata eterna
Tu in iadul pictat de mine…cauti un fir de iarba in pamantul nefertil
Topestete vis dement in natura moarta…