Fericit a fi, nu-nseamnă să faci numai ce-ți place,
Un gând mereu să ai: să-ți placă orice ai face!
Căci doar punând in tot, din suflet o fărâmă,
Tu ce creezi in viață: nimic nu le dărâmă!

Și poți să-ți faci destinul, să ți-l alegi in viață,
Nu sta pe gânduri frate, așeazăte in față;
Căci mulți se pierd in lume, cu gândul tot in sus
Ar vrea ei să se-adune, dar timpul lor s-a dus.

Ii vezi zilnic pe stradă, la muncă și-n tramvai,
Degeaba tu incerci o mână să le dai,
Căci ei ... inca socot, nu fac nici un popas
Cu visul doar la bani, pe gânduri au rămas.

La ei doar munca e țelul și zero rezultatul
In tot ce fac se pierd, iși uită rezumatul,
Apoi din nou se apucă să-și plângă iar destinul
Și nu-nteleg de ce iși duc pe umeri chinul.

Ei reînvie odată, dar doar pentru o zi
Și văd și ei o clipă cu ochii inimii;
Se bucură, zâmbesc, aleargă printe flori,
Privesc acuma viața in sute de culori.

Și strigă acum la prieteni, la frați și la vecini
„Trăiesc!“ Priviți la mine, am stat intre ciulini,
Nu m-ați văzut cu anii, dar ia priviți acuma
Sunt nou la trup și suflet, pe față e doar bruma.

Căci văd din nou cărarea, care mă-ndrumă-n viață
Și n-am s-o pierd de-acuma, căci Domnul mă invață:
Să am in jur doar prieteni și să traiesc mulți ani
Să mă gândesc la mine! Nu zilnic doar la bani.

Și stă, se relaxează și meditează iar
De data asta vede cu totul mult mai clar,
Iși vede acum doar chipul in poza din album
Și râde bucuros căci altul este acum.

Un om plin de tărie și forță creatoare
De azi nu stă pe gânduri, trăiește cu ardoare,
Și iși petrece ziua, cu prieteni și cu frați
Dușmanii și cu banii de acum vor fi uitați.

Iar cei mai bun in viața din suflet o să-i crească,
Căci a-nvățat acuma pe oameni să-i citească
Unii iți zic in față: Miracol nu văd! - pe bune,
Iar alții văd miracol in tot ce fac in lume.

Acum iși schimbă țelul, ar vrea să atingă Luna,
Deși n-o v-a atinge măcar are cununa
Că a trait in stele și printre oameni buni
Căci a scăpat acuma: de obsesii, de nebuni.

Și vede ca in lume toți proștii au idei
Iar noi cei ințelepții stăm doar ca niște miei,
Cel prost nu te respectă și rade sub musteți
Ei vor să pară așpri, dar sunt niște mistreți.

Aceasta e puterea: să-i ții in mână frica
Să-i râzi mereu in față, dar să nu-i faci nimica,
Să-l lași să se prostească să râdă ca nebunul
Tu stai deoparte frate, căci el e doar ca scrumul.

Se pierd cu toți in lume la prima adiere
Ar vrea să le dai mâna și să le picuri miere,
Destul cu ignoranța, să-i punem azi la zid
Dreptatea și virtutea ca să le fie ghid.

Și iata omul vesel, cum și-a găsit destinul
Căci știe că deacuma nu va mai bea pelinul,
Care i-a stat in gât, o vreme, chiar mulți ani
Când rătăcea in lume cu gândul doar la bani.

Trăiește-ți viața frate și nu tot intreba
Căci te-ai născut pe lume doar fără voia ta
Și vei muri la fel, fără nici un răspuns
Iubește și trăiește de pasiuni străpuns.

Și-mparte din iubire la stânga și la dreapta
Zâmbește cu speranță, indeplinește-ți fapta,
Căci veștnic tu in lume, vei exista la fel
Prin ce creezi tu astăzi si lași la alții țel.