Stau și eu cum stă toată lumea în stradă...
Am scos niște bulendre vechi și
Aștept poate mi le-a cumpăra cineva din Oamenii
Care
Trec...
Dar am stat o zi întreagă cu pălăria pe cap
Și Soarele se înfocase că...
Eu încăpăținat nu
Plec...
Da cum să plec eu acum acasă așa când n-am vândut nimic
Nici trei parale nu am adunat în pungă
Cu ce să cumpar
Cozonac...
Sau un kilogram de plăcinte...
Sau două sute grame de salam ...
Sau trei kilograme de roșii înverzite...
Sau zece kilograme de
Buruian...
Stau poate va trece pe lângă mine...
Vre un demn-itar
Să-l rog să-mi ridice pensia pe-un dinte...
Mă rog am fost și eu cândva
Un
Gospodar...
Aveam și slujbă bună și acasă vreo trei Găini și un
CucoÈ™...
Mai bine nu-mi aducea aminte...
Iată că am o mutră acră
Ca
Un
BorÈ™...
Dar nu-mi pierd eu atât de simplu nici speranța și nici
Cărarea spre succes...
Mai am încă vreo trei cuvinte...
Trăește Tată...
Curajos!!!