Când îmi deschid privirea, mințile-mi cad,
În groapa de culori ești tu, ciudato.
Mi te mânjești cu mine, nu-i păcat?!

În câmpul palmei ți-aș purta buricul,
Te-aș înălța să vezi de după mine.
Cum ți-aș iubi, nebuno, eu, nisipul!!

De printre umeri luncile să-ți sorb,
Să-ți cânt din os de pubis necredință
Și să nu crezi nicicând că-s corb!

Și-n subțiori, aripi, buzele mele,
Tot ce-i păcat în mine tu să-mi iei,
Iubește noaptea când îți plânge-n vene!!

Și să mă ții sub plete, să mă îneci în toamnă,
Să mușc cu pleoapa sânul, ochii negri,
Ești o fantasmă, eu sunt o fantasmă!