Cad in fereastra podelei
un lac viu visiniu.
Ascund orasul nu stiu,
intr-un sicriu poponar
in care se rup toate oasele arhitecturii moderne.
Un demiurg cu viziuni inerte
lanterne incep sa se indrepte in cete
siluete siclam,
cosmopolitan in metropola nautica.
Sunt ochii unui orfan si fata despotica,
apar in prim plan lacune.
E noaptea cand dispar de pe lume
cu forta centrifuga cinetica,
zbor in spatiu la o suta de puncte de fuga...
zbor in spatiu la o suta de puncte de fuga...
zbor in spatiu la o suta de puncte de fuga...