Ion Anton Boșilcă, numai de 21 de ani
cu veleități de mecanic, deocamdată ungător
având buze groase, mușchi strunjiți în oțel
și câteva surori, una mai frumoasă, alta mai urâtă
dar toate cu suflet putred ca merele căzute din copaci
și una sașie,
Ion anton boșilcă, duminică 9 iunie(a.c.)
după ce hora satului se sfârșise
cum de a plecat singur prin păduri
să nu se mai întoarcă niciodată?

Noaptea de duminică plină cu spaime
Și un foc de pușcă.

L-au găsit abia după 3 zile, într-un puț de păcură
capul îi era pierdut în întuneric
doar picioarele întinse în sus ca niște disperări
de l-au recunoscut surorile după ghetele galbene cu vârf ascuțit.

Þipetele lor au fost atunci cuțite spintecând aerul
și le-am văzut prăvălindu-se din vârful dealului ca niște stânci.

Da, domnișoară, veneau de-a rostogolul.

Surorile lui
surorilor lui
nimeni nu le-a dat ajutor
se zvârcoleau ca viermii în țărână
iar lumea spunea că ele cu nenumărații lor ibovnici
l-au ucis pentru a le fi ferită iubirea de ochii fratelui
care întors de la munca neagră din sondă
mai trebuia să facă și mâncare la găini
surorile fiind ocupate cu musafirii
cu care se culcau apoi grămadă în singura lor odaie
din casa părăginită de la marginea pădurii.

ion anton boșilcă, mai lăsase o fată mare, grea
nimeni nu vorbea de păcatul flăcăului ucis
când poate tatăl fecioarei borțoase
îl așteptase cu pușca în pădure
și.

Dar nu s-a aflat cine și cine
nici chiar când spre sfârșitul săptămânii
veniră autoritățile puțin cam bete
(sînt atâtea dealuri până la buștenari, atâtea cârciumi)
și l-au scos afară, întinzându-i trupul negru putrezit
spintecându-l cu cuțite, țeasta cu fierăstraie
(doctorul îi juca în mână creierii ca pe niște mărgele)
găsind paisprezece găuri și culcușul
alicelor paisprezece
aproape de ficați.

Pe urmă l-au cusut la loc
și dându-l surorilor le-a spus: puneți-l în coșciug.
și fetele au plâns: n-avem coșciug și nici bani să-i facem n-avem.

În noaptea aceea, Veta care-i cea mai frumoasă
va fi pândit vr-un sondor cu nevasta
lăsată departe în satul din munți
și trăgându-l în umbra rezervorului de păcură
lipindu-se moale de pulpele lui
îi va fi spus:
iubirea mea costă cât un coșciug.




* UNU, an. II, nr. 20, decembrie 1929

** Avangarda Literară Românească; Editura Minerva; București; 1983

*** Antologie, studiu introductiv și note bibliografice de Marin Mincu