un vîjîit
cămile
nisip
în cocoașe îmi strîng temerile
mă adap două săptămîni
pînă spre sete
doamnele îmi admiră cocoașele
le ating cu palmele fine
mirosurile parfumurilor le întăresc.
pe cocoașele mele sînt desenate
inimi de toate culorile
și nume
și semne
cresc temerile asemeni altarelor
preoți
binecuvîntează bărbați
ce iau palmele doamnelor
aruncă buchete
lăsînd cicatrice.

roșie furtuna
șterge urmele caravanei
o dună îmi acoperă temerile
în miros de tămîie.