A fost odată … ca-n povești
Cum nici in vise nu găsești,
O scumpă fată - frumoasă foc
De o priveai - zâmbeai pe loc.

Crescută a fost parcă de îngeri,
Trăia frumos fără constrângeri,
Și zilnic se plimba prin parc
Alături de-al ei câine: Mark

Băieți sfioși … când o vedeau
Frumos zâmbeau și-o salutau
Și nu intelegeau cum oare
Ea nu-i privește, ca oricare.

Ei nu știau că … este oarbă
Și că se plimbă-ncet in iarbă
Nu vrea să fie stânjenită
De nimeni nu se vrea iubită.

Dar dragostea n-o poți opri
Caci ea te prinde făr’ să știi
Iar când iubești, nu mai gândești
Și prețuiești tot ce privești.

Iar un băiat: tandru, frumos
La ea - El sa oprit, sfios
Și ia cerut să il iubească
Și impreună să trăiască.

Dar ea … direct l-a refuzat
Și i-a tot zis … i-a explicat:
- Nu văd! Nu pot să mă mărit!
Iar el … pe loc a-ncremenit.

Și zilele-au trecut și anii
Iar clipa a adus … cu banii
2 ochi superbi, de cineva donați
2 ochi frumoși ce nu pot fi uitați.

Și iată fata noastră, că vede azi in lume
Și tot ce iși dorește, ea poate astăzi spune
Și-ncepe să zâmbească și să-și trăiască viața
Cu ochii larg deschiși privește dimineața.

Se plimbă bucuroasă, aleargă cu placere
Și-odată se-ntâlnește cu un baiat ce-i cere
Să-i fie azi mireasă și să-l ghideze-n lume
Căci are să-i ofere, tot cei mai bun pe lume.

Dar ea zâmbind la dânsul, ii spune stânjenită:
- Cum să te iau de mire, când tu nu vezi nimică!
Și poti să faci ce vrei, ca să mă simt eu bine
Când tu ești diferit, nu poți trăi ca mine.

Și pleacă acum băiatul, cu ochii lăcrimând
Și spune-n șoaptă fetei cu glasul tremurând:
- Să ai grijă de ochii, pe care i-ai primit
Și prețuiește-i dragă … deacum la infinit !

PS: El a iubit-o sincer de la inceput si i-a daruit chiar si ochii, pentru ca Ea sa vada frumoasa lume care o inconjoara!