Pe banci murdare de amanti,
In parcul acesta negru, dezolant,
Ce templu am crezut sa-mi fie,
Apatic, mai chiniui o ultima poezie.

In asta sear de cosmar, in negrele unghere,
Nebuni, ca pruncii dorm - nimeni sa-i sperie -
Nici vant, nici ploaie si nici ruga,
Nebuni, ca pruncii dorm - nimeni sa-i sperie -

Zadarnic suna valsul pentru ei
- Amantii... cer iertatre iubitei -
Fug ratacind cu inimile ranite,
- Amantii... cer iertatre iubitei -

Galbene pardoseli de frunze - mlastini -
Acopera cu nesimtire,... lacrimi-rugi
Absent, ridic umil, privirea catre astrii
Absent zambesc, si Luna spune - fugi -